Așa cum știți, săptămâna trecută cărțile Crux Publishing au fost vedete la emisiunea Cartea zilei de pe postul de televiziune Nașul TV. Îi mulțumim încă o dată scriitorului și omului…
Welcome to Crux Publishing!
În luna iulie am organizat împreună cu Dan Rădoiu, autorul volumului Povestiri de la marginea realității, primul atelier de confecționat povești fantastice. Atmosfera extraordinara din grădina ceainăriei La Un Ceai, publicul entuziast și creativ, scriitorii prezenți la eveniment (criticul și scriitorul Oliviu Crâznic, autorul volumului de colecție Ceasul fantasmelor, scriitorii membri ai Cenaclului Secția 14 etc), bloggeri și prieteni apropiați dar, mai ales, Aventura Sconcsului Spațial, ne-au convins că trebuie să mai facem un astfel de atelier. Mai ales că cererea venită din partea publicului nu putea fi refuzată.
Așa că vineri, 21 august, am mai organizat un atelier de confecționat povești fantastice, tot cu Dan Rădoiu, tot la ceainăria La Un Ceai. Deși vremea de afară nu părea a fi cea mai potrivită pentru distracție, înăuntru numai pereții nu râdeau, căci publicul prezent se amuza copios dându-și frâu imaginației și umorului. De această dată nu am mai tras bilețele din bol, ci ne-am lăsat vrăjiți de simbolistica și magia cărților de Tarot pe care Dan a știut să ni le interpreteze cu același farmec și același umor debordant cu care își scrie povestirile.
Am rămas cu provocarea continuării unei povești despre o Apocalipsă ratată ce are în prim plan o seamă de personaje din cele mai bizare. Și am mai rămas cu o altă cerere a publicului, aceea de a transforma atelierele creative în evenimente lunare. Dan Rădoiu sigur va veni cu idei din ce în ce mai năstrușnice, iar editura Crux Publishing cu platforma pe care vor prinde viață istorisirile create de participanți.
O tot promitem de ceva timp, dar iată că a venit momentul să ne ținem de cuvânt! Editura Crux Publishing a lansat Campania #traiestefantastic! alături de partenerii ei de seamă, Yuki Black și…
A mai trecut un Comic Con, prea repede, și de această dată, dar mă voi hrăni, ca și în anii trecuți, cu amintiri și emoții, să mă țină până la ediția următoare. A fost un Comic Con extrem de important pentru mine, pentru noi toți din familia Crux Publishing, pentru că am fost acolo mai mult decât în ipostaza de simpli participanți, am fost acolo ca editură, ca reprezentanți ai unei noi generații de geeks și pasionați de tot ce e fantastic, de la cărți și jocuri, până la filme și benzi desenate.
Panelul Ambasadori SF a fost momentul culminant al întregului eveniment pentru mine, căci mi-a dat ocazia să vorbesc despre cărțile pe care le-am publicat și despre oamenii care au făcut lucrurile să se întample.
Acolo, pe scenă, alături de ceilalți doi ambasadori, Alex Lamb de la Gazeta SF și Florin Stanciu de la Revista Fantastica am știut că instinctele nu m-au înșelat: se poate să fim profesioniști până la capăt, se poate să schimbăm lucruri și mentalități și se poate să ajungem să fim ascultați de o generație avidă de nou și de ”altfel.” Le mai mulțumesc o dată acestor parteneri pentru oportunitatea de a fi acolo pe scenă alături de ei și pentru drumul pe care l-am deschis împreună.
Unul dintre cele mai așteptate filme ale anului în geekdom și nu numai, Avengers: Age of Ultron și-a făcut apariția (pentru întârziații ca mine) pe ecranele românești de 1 mai. Și cum nu puteam lipsi de la un astfel de eveniment, m-am dus cu intenția declarată de a mă distra și de a încerca să privesc filmul ca și cum aș citi o carte, căci ochiul editorial nu doarme niciodată. Urmează niște spoilere, probabil, tolerabile pentru cei care nu au apucat încă să meargă la cinema.
Efectele speciale
Ciudat că încep cu asta, dar fără efecte speciale, un film ca Avengers, ca și orice carte / joc / film din sfera SF & F ar fi un fel de referat de clasa a IV-a: niște oameni s-au adunat, l-au confruntat pe alt nene mai rău, au câștigat bătălia, sfârșit. Nu poți să privești un film ca Avengers (la fel cum nu poți citi Tolkien probabil, sau juca Dishonored) fără să integrezi efectele speciale în poveste, pentru că ele fac povestea.
Și pentru că încă nu s-a inventat cinefil să vrea să vadă filme cu supereroi cu un cearceaf verde pe fundal, sau gamer care să nu se ”ia” de forma de prezentare a unui joc (culori, texturi, efecte, costume, atmosferă, peisaj, voci etc), eu ca cititor înrăit și ca fană Marvel până la moarte, nu am putut să nu îmi doresc să pot citi pe hârtie filmul ăsta. Știu că un scenariu de film nu cuprinde pagini întregi de epitete, metafore, sinestezii, inversiuni, comparații și alte efecte speciale literare, dar dacă s-ar putea, aș vrea să pot citi cartea Avengers: Age of Ultron și să mă las purtată de aripile imaginației în lumea creată de Whedon. Excelentă mi s-a părut halucinația lui Thor din punct de vedere vizual, ca să nu mai zic de boom-ul (sonic?) creat de Thor și Captain America în scena de început, sau de Hulkbuster.
Oliviu Crâznic scrie despre romanul Anotimpul pumnalelor cum numai el știe să o facă: de la încadrarea în stil, gen, specie și subspecie, până la analizarea universului cărții, a personajelor,…
